(a)

reamintind principiile proclamate în Carta Națiunilor Unite, care recunoaște demnitatea și valoarea inerente și drepturile egale și inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane ca fiind fundamentul libertății, dreptății și păcii în lume;

(b)

recunoscând că Organizația Națiunilor Unite, în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în convențiile internaționale privind drepturile omului, a proclamat și a convenit că fiecare om se poate prevala de toate drepturile și libertățile proclamate de acestea, fără niciun fel de deosebire;

(c)

reafirmând universalitatea, indivizibilitatea, interdependența și strânsa corelație a tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și necesitatea de a garanta posibilitatea ca persoanele cu handicap să se bucure de aceste drepturi și libertăți fără discriminare;

(d)

reamintind Convenția internațională privind drepturile economice, sociale și culturale, Convenția internațională privind drepturile civile și politice, Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, Convenția privind drepturile copilului și Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora;

(e)

recunoscând că handicapul este un concept în evoluție, determinat de interacțiunea dintre persoanele cu handicap și barierele comportamentale și de mediu care împiedică participarea lor deplină și efectivă la viața socială în condiții egale cu celelalte persoane;

(f)

recunoscând importanța principiilor și a orientărilor politice enunțate în Programul mondial de acțiune privind persoanele cu handicap și în regulile standard ale egalizării șanselor pentru persoanele cu handicap, precum și influența lor asupra promovării, formulării și evaluării politicilor, planurilor, programelor și acțiunilor la nivel național, regional și internațional care urmăresc egalitatea șanselor pentru persoanele cu handicap;

(g)

subliniind importanța integrării problemelor legate de handicap în cadrul strategiilor de dezvoltare durabilă relevante;

(h)

recunoscând, de asemenea, că orice discriminare pe bază de handicap constituie o încălcare a demnității și a valorii inerente persoanei umane;

(i)

recunoscând, în plus, diversitatea persoanelor cu handicap;

(j)

recunoscând necesitatea de a promova și proteja drepturile umane ale tuturor persoanelor cu handicap, inclusiv ale acelora care au nevoie de un sprijin mai accentuat;

(k)

fiind preocupate de faptul că, în ciuda acestor instrumente și angajamente diferite, persoanele cu handicap din întreaga lume continuă să se confrunte cu bariere care împiedică participarea lor la viața socială ca membri egali, precum și cu încălcări ale drepturilor omului;

(l)

recunoscând importanța cooperării internaționale pentru ameliorarea condițiilor de viață ale persoanelor cu handicap din toate țările și, în special, din țările în curs de dezvoltare;

(m)

recunoscând valoarea contribuțiilor actuale și potențiale aduse de persoanele cu handicap la bunăstarea și la diversitatea comunităților lor, precum și faptul că promovarea accesului deplin al persoanelor cu handicap la drepturile omului și la libertățile fundamentale și a participării depline a acestora la viața socială va determina creșterea sentimentului lor de apartenență și un impuls semnificativ pentru dezvoltarea umană, socială și economică a societății și pentru eradicarea sărăciei;

(n)

recunoscând importanța necesității ca persoanele cu handicap să se bucure de autonomie și independență individuală, inclusiv de libertatea de a lua propriile decizii;

(o)

considerând că persoanele cu handicap ar trebui să aibă oportunitatea de a fi implicate activ în procesele decizionale privind politici și programe, inclusiv cele care le privesc în mod direct;

(p)

fiind preocupate de condițiile dificile cu care se confruntă persoanele cu handicap, care sunt supuse unor forme multiple sau agravate de discriminare pe baza rasei, culorii, genului, limbii, religiei, opiniilor politice sau de altă natură, originii naționale, etnice, indigene sau sociale, proprietății, nașterii, vârstei sau pe baza altor criterii de statut;

(q)

recunoscând că femeile și fetele cu handicap sunt supuse frecvent unui risc mai ridicat de violențe, leziuni, abuzuri, neglijare sau tratament neglijent, maltratare sau exploatare, atât la propriul domiciliu, cât și în afara acestuia;

(r)

recunoscând necesitatea copiilor cu handicap de a se bucura de toate drepturile omului și libertățile fundamentale în condiții egale cu ceilalți copii și reamintind obligațiile în acest sens asumate de statele părți la Convenția privind drepturile copilului;

(s)

subliniind necesitatea includerii unei perspective de gen în toate eforturile de promovare a posibilității depline a persoanelor cu handicap de a se bucura de drepturile omului și de libertățile fundamentale;

(t)

subliniind faptul că majoritatea persoanelor cu handicap trăiesc în condiții de sărăcie și recunoscând necesitatea acută de a lua măsuri împotriva impactului negativ al sărăciei asupra persoanelor cu handicap;

(u)

ținând cont de faptul că respectarea instrumentelor aplicabile în domeniul drepturilor omului și condițiile de pace și securitate bazate pe respectarea deplină a obiectivelor și principiilor incluse în Carta Națiunilor Unite sunt indispensabile protecției depline a persoanelor cu handicap, în special în timpul conflictelor armate și al ocupației străine;

(v)

recunoscând că accesibilitatea în raport cu structurile fizice, sociale, economice și culturale, cu sănătatea, educația, informarea și comunicarea sunt factori importanți pentru accesul deplin al persoanelor cu handicap la drepturile omului și la libertățile fundamentale;

(w)

înțelegând că persoana umană, având îndatoriri în raport cu celelalte persoane și cu comunitatea căreia îi aparține, are responsabilitatea de a depune toate eforturile în vederea promovării și respectării drepturilor recunoscute în Carta Internațională a Drepturilor Omului;

(x)

fiind convinse că familia este nucleul natural și fundamental al societății și că ea are dreptul să fie protejată de societate și de stat, precum și că persoanele cu handicap și membrii familiilor lor ar trebui să primească protecția și asistența necesare pentru a permite familiilor să contribuie la accesul deplin și în condiții egale la drepturile persoanelor cu handicap;

(y)

fiind convinse că o convenție internațională globală și integrală privind promovarea și protecția drepturilor și demnității persoanelor cu handicap va contribui în mod semnificativ la remedierea dezavantajului social puternic cu care se confruntă persoanele cu handicap și la promovarea participării lor la domeniile civil, politic, economic, social și cultural în condiții de egalitate a șanselor, atât în țările în curs de dezvoltare cât și în cele dezvoltate,

„Comunicare” include limbajele, afișarea textelor, scrierea Braille, comunicarea tactilă, caracterele de mari dimensiuni, materialele multimedia accesibile, precum și modalitățile, mijloacele și formele de comunicare ameliorată și alternativă, scrisă, sonoră, simplificată sau prin intermediul lecturii umane, inclusiv tehnologii ale informației și comunicațiilor accesibile.

„Limbaj” include limbajul vorbit sau prin semne și celelalte tipuri de limbaj nonverbal.

„Discriminarea pe bază de handicap” reprezintă orice tip de diferențiere, excludere sau restricție pe baza handicapului, care are scopul sau efectul de a reduce sau de a anula recunoașterea, accesul sau exercitarea tuturor drepturilor omului și libertăților fundamentale, în condiții egale cu ceilalți, în domeniile politic, economic, social, cultural, civil sau în orice alt domeniu. Ea include toate formele de discriminare, inclusiv refuzul unor adaptări rezonabile.

„Adaptări rezonabile” sunt acele modificări și adaptări adecvate și necesare care nu determină un cost disproporționat sau nejustificat, necesare, într-un caz particular, pentru a garanta că persoanele cu handicap au acces și pot exercita toate drepturile omului și libertățile fundamentale, în condiții egale cu ceilalți.

„Proiectare universală” înseamnă proiectarea produselor, spațiilor, programelor și serviciilor astfel încât acestea să fie accesibile tuturor, în cea mai mare măsură posibilă, fără necesitatea adaptărilor sau a proiectării speciale. „Proiectarea universală” nu exclude dispozitivele de asistare pentru grupuri specifice de persoane cu handicap, dacă acestea sunt necesare.

(a)

respectarea demnității inerente, autonomiei individuale, inclusiv a libertății de a lua propriile decizii, precum și a independenței persoanelor;

(b)

nediscriminarea;

(c)

o participare și o integrare în societate depline și efective;

(d)

respectul diferențelor și acceptarea persoanelor cu handicap ca parte a diversității umane și a umanității;

(e)

egalitatea șanselor;

(f)

accesibilitatea;

(g)

egalitatea între bărbați și femei;

(h)

respectul pentru dezvoltarea capacităților copiilor cu handicap și respectarea dreptului acestora de a-și păstra identitatea.

(a)

să adopte toate măsurile legislative, administrative sau orice alt fel de măsuri adecvate pentru punerea în aplicare a drepturilor recunoscute de prezenta convenție;

(b)

să adopte toate măsurile adecvate, inclusiv cele de natură legislativă, pentru a modifica sau anula actele cu putere de lege, obiceiurile și practicile existente care discriminează persoanele cu handicap;

(c)

să țină cont de protecția și promovarea drepturilor omului pentru persoanele cu handicap în toate politicile și programele întreprinse;

(d)

să nu se întreprindă niciun fel de act sau de practică incompatibile cu prezenta convenție și să se garanteze că autoritățile și instituțiile publice acționează în conformitate cu prezenta convenție;

(e)

să ia toate măsurile adecvate pentru a elimina discriminarea pe bază de handicap din partea oricărei persoane, organizații sau întreprinderi private;

(f)

să întreprindă sau să sprijine cercetarea și dezvoltarea de produse, servicii, echipamente și structuri proiectate universal, în sensul definiției de la articolul 2 din prezenta convenție, care să necesite adaptări minime și cel mai scăzut cost pentru a răspunde necesităților unei persoane cu handicap, să sprijine accesibilitatea și utilizarea acestora și să încurajeze proiectarea universală prin elaborarea de standarde și de orientări;

(g)

să întreprindă sau să sprijine cercetarea și dezvoltarea în domeniul noilor tehnologii și să sprijine accesibilitatea și utilizarea acestora, inclusiv a tehnologiilor informației și comunicațiilor, a echipamentelor de mobilitate, a dispozitivelor și a tehnologiilor de asistență, adecvate pentru persoanele cu handicap, dând prioritate tehnologiilor cu un cost accesibil;

(h)

să furnizeze persoanelor cu handicap informații accesibile privind echipamentele de mobilitate, dispozitivele și tehnologiile de asistență, inclusiv a tehnologiilor noi, precum și a altor forme de asistență, servicii și structuri de sprijin;

(i)

să promoveze formarea profesioniștilor și a personalului care lucrează cu persoanele cu handicap cu privire la drepturile recunoscute prin prezenta convenție, în scopul de a ameliora calitatea asistenței și serviciilor garantate de aceste drepturi.

(a)

pentru a crește gradul de sensibilizare privind persoanele cu handicap la nivelul societății și al familiei și pentru a sprijini respectarea drepturilor și demnității persoanelor cu handicap;

(b)

pentru a combate stereotipurile, prejudecățile și practicile negative privind persoanele cu handicap, inclusiv cele bazate pe gen și pe vârstă, în toate domeniile;

(c)

pentru a stimula conștientizarea capacităților și contribuțiilor persoanelor cu handicap.

(a)

inițiază și organizează campanii de sensibilizare publică eficiente având scopul:

(b)

sprijină, la toate nivelurile sistemului de învățământ, începând cât mai devreme, o atitudine de respect pentru drepturile persoanelor cu handicap;

(c)

încurajează toate mijloacele de comunicare în masă să prezinte persoanele cu handicap în mod coerent cu scopul prezentei convenții;

(d)

promovează programe de creștere a gradului de sensibilizare privind persoanele cu handicap și drepturile acestora.

(a)

clădiri, drumuri, mijloace de transport și alte structuri interioare și exterioare, inclusiv școli, locuințe, unități medicale și spații de lucru;

(b)

serviciile de comunicare și informare și alte servicii, inclusiv serviciile electronice și serviciile de urgență.

(a)

elaborarea, promulgarea și monitorizarea punerii în aplicare a unor standarde minime și orientări privind accesibilitatea și serviciile deschise sau furnizate publicului;

(b)

garantarea faptului că entitățile private care oferă structuri și servicii deschise sau furnizate publicului țin cont de toate aspectele referitoare la accesibilitatea persoanelor cu handicap;

(c)

formarea părților interesate privind problemele de accesibilitate specifice persoanelor cu handicap;

(d)

dotarea clădirilor și structurilor deschise publicului cu indicații în Braille și cu indicații ușor de citit și de înțeles;

(e)

promovarea unor forme de asistență și intermediere directă, inclusiv a însoțitorilor, cititorilor și a interpreților profesioniști în limbajul prin semne, pentru a favoriza accesibilitatea la clădiri și alte structuri deschise publicului;

(f)

promovarea altor forme adecvate de asistență și sprijin pentru persoanele cu handicap, pentru a asigura accesul lor la informație;

(g)

promovarea accesului persoanelor cu handicap la noile tehnologii și sisteme ale informării și comunicării, inclusiv la Internet;

(h)

promovarea proiectării, elaborării, producerii și distribuției de tehnologii și sisteme ale informației și comunicațiilor accesibile încă din primele faze, astfel încât aceste tehnologii și sisteme să devină disponibile la un preț minim.

(a)

se bucură de dreptul la libertate și siguranță a persoanei;

(b)

nu sunt private de libertate în mod ilegal sau arbitrar, că orice măsură privativă de libertate este conformă legii și că existența unui handicap nu justifică în niciun caz privarea de libertate.

(a)

au dreptul de a obține și de a-și schimba cetățenia și nu sunt private de cetățenia lor în mod arbitrar sau pe motive de handicap;

(b)

nu sunt private, pe motive de handicap, de posibilitatea de a obține, poseda și utiliza documente privind cetățenia lor sau alte documente de identificare sau de a avea acces la proceduri aferente, cum ar fi procedurile de imigrare, care ar putea fi necesare pentru exercitarea dreptului la libera circulație;

(c)

sunt libere să părăsească oricare țară, inclusiv țara lor;

(d)

nu sunt private, în mod arbitrar sau pe motive de handicap, de dreptul de a intra în propria țară.

(a)

persoanele cu handicap au posibilitatea de a-și alege, în condiții egale cu celelalte persoane, locul de reședință, precum și unde și cu cine să locuiască și nu sunt obligate să trăiască într-un anumit mediu;

(b)

persoanele cu handicap au acces la o gamă de servicii la domiciliu, rezidențiale și la alte servicii comunitare de sprijin, inclusiv la asistența personală necesară pentru a sprijini viața și integrarea în comunitate, prevenirea izolării și a segregării față de aceasta;

(c)

serviciile și structurile publice ale comunității sunt, de asemenea, accesibile persoanelor cu handicap și răspund nevoilor lor.

(a)

facilitarea mobilității personale a persoanelor cu handicap în modul și la momentul ales de acestea și la un preț accesibil;

(b)

facilitarea accesului persoanelor cu handicap la ajutoare, dispozitive și tehnologii de asistare a mobilității, precum și la forme de intermediere și de asistență vie, garantând calitatea și asigurarea disponibilității lor la un preț accesibil;

(c)

asigurarea formării persoanelor cu handicap și a personalului specializat care lucrează cu acestea cu privire la abilitățile necesare mobilității;

(d)

încurajarea entităților care produc ajutoare, dispozitive și tehnologii de asistare a mobilității să țină cont de toate aspectele legate de mobilitatea persoanelor cu handicap.

(a)

furnizarea informației adresate publicului larg și persoanelor cu handicap într-un format accesibil și prin intermediul unor tehnologii adecvate diferitelor forme de handicap, în timp util și fără costuri suplimentare;

(b)

acceptarea și facilitarea, în interacțiunile oficiale, a folosirii limbajelor prin semne, a alfabetului Braille, a comunicării ameliorate și alternative și a tuturor celorlalte modalități și forme de comunicare la alegerea persoanelor cu handicap;

(c)

încurajarea entităților private care furnizează servicii publicului general, inclusiv servicii prin Internet, să furnizeze persoanelor cu handicap informații și servicii în format accesibil și ușor de utilizat;

(d)

încurajarea mijloacelor de comunicare, inclusiv a furnizorilor de informații prin Internet, să își facă serviciile accesibile persoanelor cu handicap;

(e)

recunoașterea și promovarea folosirii limbajului prin semne.

(a)

recunoașterea dreptului tuturor persoanelor cu handicap nubile de a se căsători și de a întemeia o familie, pe baza consimțământului liber și deplin al viitorilor soți;

(b)

recunoașterea dreptului persoanelor cu handicap de a decide liber și în mod responsabil numărul copiilor și intervalele de timp dintre nașteri, de a avea acces la informațiile adecvate vârstei lor, la educația privind procrearea și planificarea familială, precum și la mijloacele necesare pentru a le permite să exercite drepturile menționate;

(c)

menținerea fertilității persoanelor cu handicap, inclusiv a copiilor, în condiții egale cu ceilalți.

(a)

dezvoltarea deplină a potențialului uman și a simțului demnității și valorii proprii, precum și consolidarea respectului pentru drepturile omului și libertățile fundamentale și pentru diversitatea umană;

(b)

dezvoltarea de către persoanele cu handicap a personalității, talentului și creativității, precum și a abilităților mentale și fizice, la potențialul lor maxim;

(c)

posibilitatea participării efective a persoanelor cu handicap în cadrul unei societăți libere.

(a)

Persoanele cu handicap nu sunt excluse din sistemul de învățământ general pe motive de handicap și că niciun copil cu handicap nu este exclus din învățământul primar obligatoriu și gratuit, sau din învățământul secundar, pe bază de handicap;

(b)

persoanele cu handicap au acces la un sistem de învățământ primar și secundar gratuit, de calitate și bazat pe incluziune, în condiții egale cu ceilalți copii din comunitățile în care ei trăiesc;

(c)

sunt efectuate adaptări rezonabile, în funcție de necesitățile individuale;

(d)

persoanele cu handicap primesc sprijinul necesar, în cadrul sistemului general de învățământ, pentru a favoriza educația lor eficientă;

(e)

sunt oferite măsuri eficiente de sprijin individual în cadrul unor contexte care maximizează evoluția școlară și socială, în conformitate cu obiectivul integrării depline.

(a)

facilitarea învățării alfabetului Braille, a scrierii alternative, a modalităților, mijloacelor și formelor ameliorate și alternative de comunicare, a abilităților de orientare și mobilitate, precum și a sprijinului reciproc și a mentoratului;

(b)

facilitarea învățării limbajului prin semne și promovarea identității lingvistice a persoanelor surde;

(c)

asigurarea faptului că educația persoanelor, în particular a copiilor, nevăzătoare, surde sau surdomute se desfășoară în cel mai potrivit limbaj și mod de comunicare pentru fiecare individ și în cadrul unor contexte care maximizează evoluția școlară și socială.

(a)

oferă persoanelor cu handicap servicii și programe de îngrijire a sănătății, gratuite sau la prețuri accesibile, care acoperă aceeași gamă și au aceleași standarde și aceeași calitate cu cele destinate celorlalte persoane, inclusiv în domeniul sănătății sexuale și a reproducerii și al programelor de sănătate publică pentru populație;

(b)

furnizează serviciile de sănătate specifice unui anumit handicap, inclusiv identificarea timpurie și intervenția adecvată, precum și serviciile desemnate să reducă la minimum și să prevină apariția altor handicapuri, inclusiv în ceea ce privește copiii și persoanele în vârstă;

(c)

furnizează aceste servicii de sănătate cât mai aproape de comunitățile persoanelor, inclusiv în zonele rurale;

(d)

cer profesioniștilor din domeniul sănătății să le garanteze persoanelor cu handicap o îngrijire de aceeași calitate cu cea destinată celorlalte persoane, inclusiv pe baza consimțământului liber și informat, promovând, printre altele, sensibilizarea privind drepturile omului, demnitatea, autonomia și necesitățile persoanelor cu handicap prin intermediul formării și al promulgării unor standarde etice pentru asistența medicală publică și privată;

(e)

interzic discriminarea împotriva persoanelor cu handicap cu privire la furnizarea asigurărilor de sănătate; de asemenea, asigurările de viață, atunci când aceste asigurări sunt permise de legislația națională, sunt furnizate în mod echitabil și rezonabil;

(f)

interzic refuzul discriminatoriu de a furniza, pe motive de handicap, asistență medicală, servicii medicale, precum și alimente sau lichide.

(a)

să acționeze încă din primele etape și să se bazeze pe evaluarea multidisciplinară a nevoilor și abilităților individuale;

(b)

să faciliteze participarea și integrarea în cadrul comunității și în raport cu toate aspectele societății; să fie accesibile cât mai aproape de comunitățile persoanelor cu handicap, inclusiv în zonele rurale.

(a)

de a interzice discriminarea pe bază de handicap privind toate formele de angajare, inclusiv condițiile de recrutare, de angajare și de serviciu, continuitatea muncii, avansarea în carieră, precum și condițiile de muncă sigure și sănătoase;

(b)

de a proteja drepturile persoanelor cu handicap, în condiții egale cu ceilalți, la condiții de muncă juste și favorabile, în special egalitatea de șanse și remunerația egală pentru o muncă echivalentă, condițiile de lucru sigure și sănătoase, inclusiv protecția împotriva hărțuirii și soluționarea plângerilor;

(c)

de a garanta că persoanele cu handicap au posibilitatea de a-și exercita drepturile lucrătorilor și drepturile sindicale în condiții egale cu celelalte persoane;

(d)

de a da persoanelor cu handicap posibilitatea unui acces efectiv la programele de orientare tehnică și profesională generală, la serviciile de plasare și la formarea profesională și continuă;

(e)

de a promova posibilitățile de angajare a persoanelor cu handicap pe piața muncii și avansarea în carieră a acestora, precum și asistența cu privire la găsirea, obținerea, păstrarea și reluarea serviciului;

(f)

de a promova posibilitățile de exercitare a unei activități independente, spiritul antreprenorial, dezvoltarea cooperativelor și începerea unei afaceri proprii;

(g)

de a angaja persoane cu handicap în sectorul public;

(h)

de a promova angajarea persoanelor cu handicap în sectorul privat, prin politici și măsuri adecvate, care pot include programe de acțiune pozitivă, stimulente și alte măsuri;

(i)

de a asigura efectuarea unor adaptări rezonabile la locul de muncă pentru persoanele cu handicap;

(j)

de a promova acumularea de experiență în cadrul pieței libere a forței de muncă de către persoanele cu handicap;

(k)

de a promova programe de readaptare tehnică și profesională și programe privind păstrarea locului de muncă și reintegrarea la locul de muncă pentru persoanele cu handicap.

(a)

asigurarea accesului egal al persoanelor cu handicap la serviciile de apă potabilă și la servicii, dispozitive și alte forme de asistență, adecvate și accesibile, pentru necesitățile aferente handicapului;

(b)

asigurarea accesului persoanelor cu handicap, în special al femeilor, al fetelor și al persoanelor în vârstă cu handicap, la programele de protecție socială și de reducere a sărăciei;

(c)

asigurarea accesului persoanelor cu handicap care trăiesc în situații de sărăcie și al familiilor acestora la asistență din partea statului în ceea ce privește cheltuielile legate de handicap, incluzând formarea adecvată, consilierea, asistența financiară și îngrijirea temporară;

(d)

asigurarea accesului persoanelor cu handicap la programele privind locuințele sociale;

(e)

asigurarea accesului persoanelor cu handicap la programele și la prestațiile sociale privind pensiile.

(a)

a asigura posibilitatea persoanelor cu handicap de a participa în mod complet și efectiv la viața politică și publică, în condiții egale cu ceilalți, în mod direct sau prin intermediul unor reprezentanți liber aleși, precum și dreptul de a vota și de a fi alese, angajându-se să:

(b)

a promova activ un mediu în care persoanele cu handicap să poată participa în mod efectiv și deplin la gestionarea afacerilor publice, fără discriminări și în condiții egale cu celelalte persoane, precum și să încurajeze participarea la afacerile publice, inclusiv:

(a)

beneficiază de accesul la materiale culturale într-un format accesibil;

(b)

beneficiază de accesul la programe de televiziune, filme, spectacole de teatru și alte activități culturale într-un format accesibil;

(c)

beneficiază de acces la spațiile unde se desfășoară activități sau servicii culturale, cum ar fi teatrele, muzeele, cinematografele, bibliotecile și serviciile turistice, precum și, în măsura în care acest lucru este posibil, de acces la monumentele și siturile de importanță culturală națională.

(a)

încurajează și promovează participarea, în cea mai mare măsură posibilă, a persoanelor cu handicap la activități sportive, la toate nivelurile;

(b)

garantează că persoanele cu handicap au posibilitatea să organizeze, să dezvolte și să participe la activități sportive și recreative specifice handicapului lor și, în acest scop, încurajează furnizarea instrucției, formării și a altor resurse necesare, în condiții egale cu celelalte persoane;

(c)

asigură accesul persoanelor cu handicap la spațiile destinate sportului, recreerii și turismului;

(d)

asigură accesul copiilor cu handicap la activitățile de joacă, recreere, agrement și sport, inclusiv la activitățile incluse în sistemul de învățământ, în condiții egale cu ceilalți;

(e)

asigură accesul persoanelor cu handicap la serviciile persoanelor și organismelor care se ocupă de organizarea activităților recreative, turistice, de agrement și sportive.

(a)

respectă garanțiile stabilite prin legislație, inclusiv prin legislația privind protecția datelor, pentru a asigura caracterul confidențial și respectarea vieții private a persoanelor cu handicap;

(b)

respectă normele acceptate la nivel internațional de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și principiile etice privind colectarea și utilizarea statisticilor.

(a)

asigurarea caracterului integrator și accesibil pentru persoanele cu handicap al cooperării internaționale, inclusiv al programelor internaționale de dezvoltare;

(b)

favorizarea și sprijinul consolidării capacităților, inclusiv prin schimbul și împărtășirea de informații, experiențe, programe de formare și privind cele mai bune practici;

(c)

favorizarea cooperării în domeniul cercetării și al accesului la cunoștințele științifice și tehnice;

(d)

furnizarea, după caz, a unei asistențe tehnice și economice, inclusiv prin facilitarea accesului la tehnologiile de asistență și de acces și a împărtășirii acestora, precum și prin transferul de tehnologii.

(a)

agențiile specializate și alte organisme ale Organizației Națiunilor Unite au dreptul de a fi reprezentate în cursul examinării punerii în aplicare a acelor dispoziții ale prezentei convenții care intră în domeniul lor de competență. În cazul în care consideră necesar, comitetul poate invita agențiile specializate și celelalte organisme competente să furnizeze recomandări de specialitate privind aplicarea convenției în domeniile care intră în domeniul lor de competență. Comitetul poate invita agențiile specializate și alte organisme ale Organizației Națiunilor Unite să prezinte rapoarte privind aplicarea convenției în domeniile care intră în domeniul lor de competență;

(b)

în îndeplinirea mandatului său, comitetul consultă, după caz, alte organisme relevante instituite prin tratatele internaționale privind drepturile omului, în scopul de a asigura coerența orientărilor, sugestiilor și recomandărilor lor generale referitoare la întocmirea rapoartelor și pentru a evita duplicările și suprapunerile în exercitarea funcțiilor sale.

1.

Comunitatea are competență exclusivă în ceea ce privește compatibilitatea ajutorului de stat cu piața comună și cu Tariful vamal comun.

În măsura în care dispozițiile dreptului comunitar sunt afectate de prevederile convenției, Comunitatea Europeană are competență exclusivă să accepte astfel de obligații cu privire la propria sa administrație publică. În această privință, Comunitatea declară că are competențe în domeniul reglementării recrutării, condițiilor de muncă, remunerării, asigurării de cursuri de formare etc. pentru funcționarii care nu sunt aleși, în conformitate cu Statutul funcționarilor și cu regulile de punere în aplicare ale respectivului statut (1).

2.

Comunitatea exercită o competență partajată cu statele membre cu privire la acțiunile de combatere a discriminării pe bază de handicap, libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor, agricultură, transportul feroviar, rutier, maritim și aerian, fiscalitate, piața internă, egalitatea de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, politica în privința unei rețele transeuropene și statistică.

Comunitatea Europeană are competența exclusivă de a adera la această convenție în privința acestor aspecte numai în măsura în care dispozițiile acestei convenții sau instrumentele legale adoptate pentru punerea în aplicare a acesteia afectează normele comune stabilite anterior de Comunitatea Europeană. Atunci când normele comunitare există, dar nu sunt afectate, în special în cazul dispozițiilor comunitare care nu stabilesc decât standarde minime, statele membre au competența de a acționa în domeniul respectiv fără a aduce atingere competenței Comunității Europene. În celelalte cazuri, statele membre își păstrează competența. O listă a actelor relevante adoptate de Comunitatea Europeană figurează în apendice. Domeniul de competență al Comunității Europene care decurge din aceste acte trebuie evaluat în raport cu dispozițiile specifice ale fiecărei măsuri și, în special, trebuie evaluat în ce măsură aceste dispoziții stabilesc norme comune.

3.

Următoarele politici CE pot fi de asemenea relevante pentru Convenția ONU. Statele membre și Comunitatea conlucrează la elaborarea unei strategii coordonate de ocupare a forței de muncă. Comunitatea contribuie la dezvoltarea unei educații de calitate prin încurajarea cooperării dintre statele membre și, în cazul în care este necesar, prin sprijinirea și completarea acțiunii acestora. Comunitatea implementează o politică de formare profesională care sprijină și completează acțiunile statelor membre. În scopul promovării unei dezvoltări armonioase a Comunității în ansamblu, aceasta își dezvoltă și desfășoară acțiuni care conduc la consolidarea coeziunii sale economice și sociale. Comunitatea duce o politică de cooperare pentru dezvoltare și pentru cooperare economică, financiară și tehnică cu țările terțe fără a aduce atingere competențelor respective ale statelor membre.

—

în privința accesibilității

Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora (JO L 91, 7.4.1999, p. 10).

Directiva 2001/85/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2001 privind dispozițiile speciale aplicabile vehiculelor destinate transportului de pasageri care au mai mult de opt locuri pe scaune în plus față de locul conducătorului auto și de modificare a Directivelor 70/156/CEE și 97/27/CE (JO L 42, 13.2.2002, p. 1).

Directiva 96/48/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză (JO L 235, 17.9.1996, p. 6), astfel cum a fost modificată de Directiva 2004/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 164, 30.4.2004, p. 114).

Directiva 2001/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 martie 2001 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean convențional (JO L 110, 20.4.2001, p. 1), astfel cum a fost modificată de Directiva 2004/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 164, 30.4.2004, p. 114).

Directiva 2006/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 de stabilire a cerințelor tehnice pentru navele de navigație interioară și de abrogare a Directivei 82/714/CEE a Consiliului (JO L 389, 30.12.2006, p. 1).

Directiva 2003/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 aprilie 2003 de modificare a Directivei 98/18/CE a Consiliului privind normele și standardele de siguranță pentru navele de pasageri (JO L 123, 17.5.2003, p. 18).

Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (directivă-cadru) (JO L 263, 9.10.2007, p. 1).

Decizia 2008/164/CE a Comisiei din 21 decembrie 2007 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la „persoane cu mobilitate redusă” din sistemul feroviar transeuropean convențional și de mare viteză (JO L 64, 7.3.2008, p. 72).

Directiva 95/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 1995 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la ascensoare (JO L 213, 7.9.1995, p. 1), astfel cum a fost modificată de Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (JO L 157, 9.6.2006, p. 24).

Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (directivă-cadru) (JO L 108, 24.4.2002, p. 33).

Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) (JO L 108, 24.4.2002, p. 51).

Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului (JO L 15, 21.1.1998, p. 14), astfel cum a fost modificată de Directiva 2002/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 de modificare a Directivei 97/67/CE privind continuarea deschiderii spre concurență a serviciilor poștale ale Comunității (JO L 176, 5.7.2002, p. 21) și astfel cum a fost modificată de Directiva 2008/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 februarie 2008 de modificare a Directivei 97/67/CE cu privire la realizarea integrală a pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității (JO L 52, 27.2.2008, p. 3).

Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (JO L 210, 31.7.2006, p. 25).

Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO L 134, 30.4.2004, p. 1).

Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, 30.4.2004, p. 114).

Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO L 76, 23.3.1992, p. 14), astfel cum a fost modificată de Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice (JO L 335, 20.12.2007, p. 31).

Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO L 395, 30.12.1989, p. 33), astfel cum a fost modificată de Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice (JO L 335, 20.12.2007, p. 31).

—

în domeniul vieții independente și al incluziunii sociale, al muncii și al ocupării forței de muncă

Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, 2.12.2000, p. 16).

Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare) (JO L 214, 9.8.2008, p. 3).

Regulamentul (CEE) nr. 2289/83 al Comisiei din 29 iulie 1983 de stabilire a dispozițiilor de aplicare a articolelor 70-78 din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale (JO L 220, 11.8.1983, p. 15).

Directiva 83/181/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 14 alineatul (1) litera (d) din Directiva 77/388/CEE privind scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (JO L 105, 23.4.1983, p. 38).

Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (JO L 204, 26.7.2006, p. 23).

Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului din 28 martie 1983 privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale (JO L 105, 23.4.1983, p. 1).

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, p. 1), astfel cum a fost modificată de Directiva 2009/47/CE a Consiliului din 5 mai 2009 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește cotele reduse ale taxei pe valoarea adăugată (JO L 116, 9.5.2009, p. 18).

Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 277, 21.10.2005, p. 1).

Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).

—

în domeniul mobilității personale

Directiva 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere (JO L 237, 24.8.1991, p. 1).

Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere (JO L 403, 30.12.2006, p. 18).

Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului și a Directivei 91/439/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului (JO L 226, 10.9.2003, p. 4).

Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, 17.2.2004, p. 1).

Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata călătoriei pe calea aerului (JO L 204, 26.7.2006, p. 1).

Regulamentul (CE) nr. 1899/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului privind armonizarea cerințelor tehnice și a procedurilor administrative în domeniul aviației civile (JO L 377, 27.12.2006, p. 1).

Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (JO L 315, 3.12.2007, p. 14).

Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO L 315, 3.12.2007, p. 1).

Regulamentul (CE) nr. 8/2008 al Comisiei din 11 decembrie 2007 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului în ceea ce privește cerințele tehnice și procedurile administrative comune aplicabile transportului aerian comercial (JO L 10, 12.1.2008, p. 1).

—

în privința accesului la informații

Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman JO L 311, 28.11.2001, p. 67, astfel cum a fost modificată de Directiva 2004/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 136, 30.4.2004, p. 34).

Directiva 2007/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune (JO L 332, 18.12.2007, p. 27).

Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).

Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, 22.6.2001, p. 10).

Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).

—

în privința statisticilor și a colectării datelor

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

Regulamentul (CE) nr. 577/98 al Consiliului din 9 martie 1998 privind organizarea unei anchete prin sondaj asupra forței de muncă din Comunitate (JO L 77, 14.3.1998, p. 3), împreună cu regulamentele de punere în aplicare aferente.

Regulamentul (CE) nr. 1177/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 iunie 2003 privind statisticile comunitare referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC) (JO L 165, 3.7.2003, p. 1), împreună cu regulamentele de punere în aplicare aferente.

Regulamentul (CE) nr. 458/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 aprilie 2007 privind Sistemul european de statistici integrate privind protecția socială (SESPROS) (JO L 113, 30.4.2007, p. 3), împreună cu regulamentele de punere în aplicare aferente.

Regulamentul (CE) nr. 1338/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind statisticile comunitare referitoare la sănătatea publică, precum și la sănătatea și siguranța la locul de muncă (JO L 354, 31.12.2008, p. 70).

—

în domeniul cooperării internaționale

Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (JO L 378, 27.12.2006, p. 41).

Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială (JO L 386, 29.12.2006, p. 1).

Regulamentul (CE) nr. 718/2007 al Comisiei din 12 iunie 2007 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA) (JO L 170, 29.6.2007, p. 1).